marți, 15 aprilie 2014

Back in black




Încep această postare cerându-mi scuze pentru că n-am mai postat... Nu o să încep să enumăr motivele pentru care n-am mai scris nimic pentru că n-ar avea niciun sens şi v-ar plictisi doar... Nu o să prea pot posta cum postam înainte până trec examenele şi toate cele... O să încerc cumva să rămân în contac cu voi, chiar dacă nu o să ne auzim pentru o perioadă lungă de vreme.
O să încep spunându-vă cam ce-am făcut eu în acest timp, dacă sunteţi curioşi. Păi, am mai fost pe la mici concerte prin oraş, nu mi le aduc aminte chiar pe toate, dar la Viţa de Vie şi SKA-NK a fost mult prea tare. Pot zice că la Viţa de Vie atmosfera a fost mult mai bună decât cea de la Alternosfera, în Cluj. Ce-i drept, la Alternosfera nu m-am prea simţit în largul meu pentru că nu eram înconjurată de persoane cunoscute, dar a fost un concert memorabil şi-aşa. La SKA-NK, singura chestie care m-a deranjat foarte tare a fost faptul că locul unde s-a ţinut concertul a fost muuuuult prea mic. Imaginaţi-vă doar ce se întâmplă când un public destul de numeors începe să dea drumul la pogo-uri într-un spaţiu nu cu mult mai mare decât o cutie de carton (ironizez puţin). Hahaha, m-am trezit a doua zi cu nişte vânătăi, dar s-a meritat totul.
Trecând peste rândurile din viaţa mea scrise mai sus, vreau să vă informez în legătură cu o ştire care pur şi simplu m-a întristat foarte mult. Se zvoneşte că AC/DC ar anula turneul mondial aniversar de 40 de ani, anunţându-şi totodată retragerea. Se zice că Malcom ar vrea să părăsească trupa pentru nişte motive personale; se mai zice că el a plecat deja în Australia pentru a-şi petrece timpul cu familia lui.
Eu îmi doresc din tot sufletul ca această ştire să fi fost doar un zvon. E mult prea trist ca o trupă cu o istorie aşa de complexă şi cu un trecut de 40 de ani în muzică să sfârşească în acest fel. Ştiu că toţi membrii sunt deja bătrâni, chiar dacă muzica n-are vârstă şi nu şi-au pierdut farmecul pe care l-au avut acum 40 de ani, dar pur şi simplu simt că ei încă mai pot continua.
O să mă rog ca AC/DC să mai exite încă câţiva ani buni pentru că e o trupă excepţională şi doar gândindu-mă la retragerea lor mă întristez. Bon Scott: I'm more in love with Rock'n'Roll today than other things. It grows, you know?

duminică, 26 ianuarie 2014

Concert Florian Acoustic - Dark City



Florian Acoustic este o trupă românească,din Satu Mare. Membrii au o experienţă largă în muzică, cântând pe aceeaşi scenă cu Bonfire, Evergrey, Pain, Ossian şi alte trupe româneşti de renume precum Iris, Cargo şi Trooper.
Trupa este cunoscută sub componenţa: Florian Opre-Zazula -de la "X Factor", ''Vocea României'' şi din trupa Crimson; Gabi Csele -profesor de chitară la  "Scoala de Muzica NetMusic Satu Mare"; şi Laszlo Sallai -profesor de chitară la "Scoala de Arte Satu Mare", cunoscut şi ca unul dintre cei mai buni profesori de chitară. Repertoriul trupei include hit-uri faimoase de rock din anii 80'-90', chiar şi din 2000, procesate într-o versiune acustică.
 Florian Acoustic abordează ambele genuri de old-school hard rock/heavy metal şi modern rock cover, având în propriul repertoriu melodii de la
Whitesnake, Iron Maiden, Ozzy Osbourne, Judas Priest, Skid Row, Guns N’Roses, Queen, Metallica, Bon Jovi, Scorpions, Survivor, Shinedown, U2, P!nk şi mulţi alţii


Aseară, în Dark City, am avut ocazia de-ai vedea pe cei de la Florian Acoustic cântând unele dintre cele mai cunoscute melodii. Atmosfera a fost una plăcută, chiar dacă numărul persoanelor venite să-i audă a fost destul de mic, aproximavtiv 35-40 de persoane...
Au început cu melodia celor de la Shinedown, Simple Man, care pur şi simplu m-a trezit la viaţă. Era melodia pe care-o cântam acum 2 veri cu una dintre prietenele mele. Aceea melodie mi-a trezit aminitrile pe care le uitase cu o grămadă de timp în urmă. Concertul a continuat cu multe alte melodii precum Here I go again de la Whitesnake, Tears of the dragon de la Bruce Dickinson, Mama I'm coming home de la Ozzy, Diamonds and rust de la Judas Priest, 18 and Life de la Skid Row, Sweet child O'Mine de la G'n'R, Sharp dressed man de la ZZ Top, Eye of the Tiger de la Survivor, Zombie de la The Cranberries, I want to break free de la Queen, Whiskey in the jar de la Metallica şi au avut un final cu Rock you like a Hurricane de la Scorpions. La sfârşit, am început şi eu să cânt, după ce m-am abţinut cam pe la toate melodiile pentru că era o persoană care-şi dorea foarte mult să mă audă cântând. Nu sunt sigură că m-a auzit, dar sincer nici nu-mi pasă...
A fost un concert reuşit, muzică bună, atmosferă plăcută şi oameni prietenoşi, ce-ţi poţi dori mai mult de atât? Seara a fost una reuşită, dar cum eu am o obsesie pentru Megadeth, nu m-am putut abţine şi-am mers la bar şi le-am cerut să pună Symphony of Destruction, şi chiar au făcut-o. Am fost foarte mândră când toţi au început să cânte, inclusiv eu. De la primele acorduri am început să fredonez, dar n-am putut sta până la sfârşitul meldoiei, dar tot am auzit-o afară din local cât timp am aşteptat maşina să vină, am mai auzit şi puţin Manowar...
Dacă o să aveţi ocazia să mergeţi la un concert de-al lor, vă recomand să nu staţi pe gânduri. O să vă placă, vă asigur, o să vă simţiţi foarte bine în compania muzicii lor.
Şi dacă tot vorbesc despre trupe româneşti, haideţi să-i susţinem, să-i descopere mai multă lume!
Puteţi să aruncaţi o privire pe pagina lor de facebook aici: Florian Acoustic


joi, 16 ianuarie 2014

AC/DC - Cele două feţe ale gloriei


Aceasta carte este un binemeritat semn de respect pentru tot ce a realizat si a creat AC/DC. Este povestea completa a formatiei. Incepe acolo unde nicio alta lucrare nu a indraznit sa patrunda, in mahalalele orasului Glasgow si in miezul copilariei fratilor Young. Continua cu adolescenta tulbure a lui Bon si ajunge mai departe, la unirea care le-a fost sortita si care face subiectul prezentei carti. Insotita de interviuri ale celor care au cunoscut cel mai bine membrii formatiei si de componenta trecuta si prezenta a grupului, aceasta este biblia trupei AC/DC si insotitorul ideal al teancurilor de albume purtand simbolul fulgerului.

Am vrut de o grămadă de timp să citesc această carte minunată, dar nu am mai avut timp sau uitam de ea, dar când am văzut-o făcându-i-se reclamă la o campanie de pe Rock FM, pur şi simplu mi-a venint în minte ''Trebuie să fac rost de cartea asta neapărat'', iar următoarea zi deja o ţineam în mână... Cartea m-a acaparat pur şi simplu, o duceam cu mine la şcoală şi-o citeam în pauze, pe coridoare, sau chiar în ore, când profesorii nu erau atenţi. Pot spune că e una dintre puţinele cărţi care mi-au plăcut extrem mult şi când o să mai am ocazia o s-o recitesc la nesfârşit până o să ştiu fiecare detaliu nesemnificativ din viaţa acestora. Sunt puţine biografii care stârnesc interesul oamenilor, de obicei toate poveştile relatează amănunte de care cititorii nu sunt prea interesaţi. Cele două feţe ale gloriei intră direct în acţiune, povestind prin câte schimbări a trecut AC/DC...
Recomand cartea oricui, chiar dacă nu ascultaţi acest gen de muzică, sunt sigură că v-ar plăcea şi poate, poate v-ar determina să-i ascultaţi, chiar merită.
AC/DC, printre altele, e şi una din trupele mele preferate, au o grămadă de melodii care pur şi simplu îţi injectează energie, nu ai cum să asculţi AC/DC şi să spui ''eh, e doar o trupă ca oricare alta, nimic special''...
Oh, dacă tot vine vorba de trupe old-school, nu ştiu de ce, când eram prin clasa a 5-a le uram. Eram ceva de genu': ''Nu-mi place Metallica'', chiar dacă nu îi ascultasem niciodată. Încă îmi aduc aminte că aveam o oarecare ură pentru trupele foarte cunoscute... când îi vedeam pe toţi ascultându-i şi ridicându-i în slăvi, parcă-şi pierdeau din farmec. Dar problema aceasta s-a rezolvat, iar în prezent sunt nedespărţită de AC/DC, Megadeth, Iron Maiden, Black Sabbath şi alte trupe de renume precum acestea.
Recomand din nou cartea, n-o să regretaţi, consideraţi această postare ca pe o invitaţie spre o lume care vă deschide orizonturi noi *prea multă română pe ziua de azi, încep să se vadă efectele secundare*
Pe viitor mi-am propus să citesc ''Heavier than Heaven'', o biografie după viaţa lui Kurt Cobain, dar deocamdată n-a fost tradusă în română, aşa că o să mai aştept puţin până când o să am timp s-o citesc...
Voi ce cărţi aveţi pe lista Must read?
----------

 Mai multe detalii despre lectura încurajată de Rock Fm găsiţi aici: Rock FM: ascultătorii cer încurajarea lecturii

luni, 13 ianuarie 2014

Cemetery Gates


Îmi cer miliarde de scuze pentru inactivitatea mea, dar nu prea mai am timp să postez câte ceva din cauza profesorilor minunaţi care deja s-au hotărât să ne dea în fiecare zi test -profesoara de română... Vreau să vă urez An Nou fericit -cu întârziere- şi tot ce vă doriţi! Anul meu, ca de obicei, a început cu stângul, a început cu mine stând într-un colţ întunecat, ascultând muzică la căşti şi gândindu-mă profund la unele episoade semnificative din viaţa mea... Le-am ignorat telefoanele disperate în acea zi ale prietenilor, atunci parcă am avut un motiv solid de ce o făceam , dar dacă stau să mă gândesc acum la el, mi se pare stupid... Uneori mi se 'trezeşte' o chestie -sună ciudat, ştiu...- care mă face să fiu supărată fără motiv şi să vreau să abandonez totul şi să stau bosumflată toată ziua.
Recent, mi-am descărcat radio-ul de la Rock Fm şi îl ascult toată ziua, când sunt online pe computer, în caz că vă plictisiţi şi nu ştiţi ce să ascultaţi vi-l puteţi descărca şi voi aici: Rock Fm . Eu vi-l recomand, e chiar foarte bun, ocupă foarte puţin (59 de bytes), puteţi asculta live muzică de calitate şi uneori vă mai informează despre noutăţile în muzică. Tot ce mă deranjează sunt reclamele, dar trecând cu vederea peste asta, e genial. Puteţi să-l descărcaţi dând ''Ascultă Live'', în colţul din dreapta a site-ului, sus.
Oricum, nu despre asta mi-am propus să vă povestesc, cum n-am mai postat de mult timp poze făcute de mine -sincer, nici n-am mai ieşit să fac *fail*- m-am gândit să vă pun câteva poze cu o prietenă pe care i le-am făcut ieri. Momentan nu am poze recente cu mine pentru că vremea a fost foarte nefavorabilă şi cum eu n-am avut căciulă, mi-a suflat părul în toate părţile, noroc că Bianca a avut, măcar ea dacă noi nu. La un moment dat mergeam cu spatele din cauza că vântul îmi zbura părul peste faţă şi nu mai vedeam nimic. Am prins câteva momente în care soarele, timid de felul lui, s-a gândit să ne mai încălzească peisajul puţin, trezind culorile la viaţă... Fără alte vorbe, v-o prezint pe Bianca în toată splendoarea ei *puţină linguşeală*:


 












 




Pozele sunt făcute cu aparatul ei nou şi chiar dacă nu e un DSLR, face pozele genial. Sperăm ca vremea să fie favorabilă pentru noi weekend-ul acesta şi să ieşim la mai multe poze.
Deocamdată vă las cu atâtea, o să revin cât de repede posibil cu o postare nouă. :)

duminică, 8 decembrie 2013

Concert Ad-Hoc şi Compact






Weekend-ul acesta mi l-am petrecut ascultând muzică bună şi ieşind cu prietenii. Joi, pe 05 decembrie, am fost la Ad-Hoc la concert. N-am făcut poze pentru că mai mult am ascultat şi-am cântat. Nu am cum să vă pun poze nici de la Compact pentru că eu, ca o deşteaptă, mi-am lăsat aparatul foto acasă aşa că am făcut poze de pe aparatul Paulei. La Ad-Hoc a fost o atmosferă foarte tare, cu muzică bună, cu hore şi cu distracţie. Mi-am şi luat albumul lor nou şi când am ajuns acasă eram nerăbdătoare să-l ascult, dar până la urmă n-am mai putut să stau foarte mult trează din cauza oboselii. A doua zi, surpriză mare! Pe CD îmi apare doar 'bonus trailer-ul'. Ca să fiu sigură, l-am tot scos din computer şi l-am băgat de vreo 10 ori, dar tot aceeaşi chestie-mi apărea...






Am încercat să văd dacă şi restul care şi-au luat albumul de acolo le apare aşa; doar Paula şi cu mine ne-am tras ţeapă, Alexandra având toate melodiile pe CD. Cât ghinion, mai ales că albumul pe care-l are Alexandra i l-am cumpărat eu, ca şi cadou de Moş Niculae. :)
Mă rog, trecând peste toate, concertul de la Compact m-a lăsat, oarecum, cu gura căscată. La început n-am vurt să merg pentru că le ascultasem câteva melodii şi am zis că nu-s chiar genul meu, cântând ceva mai lent... O persoană m-a convins în drumul spre casă să vin şi până la urmă mi-am zis- Ce am de pierdut? No' bun, zis şi făcut, mi-am anunţat prezenţa şi ne-am luat bilete chiar înainte cu 3-4 ore de concert -am avut noroc pentru că au mai rămas doar 7-8 bilete.







Concertul a fost bestial, nici nu mă aşteptam să aibă atâtea solo-uri geniale, atmosfera a fost demenţială, toată lumea cânta pe versurile lor şi dansau, băteau din palme, făceau poze... Dacă se iveşte ocazia să mergeţi la ei la concert să n-o rataţi, n-o să vă pară rău!
Am făcut destul de multe poze, dar din cauza fumului şi culorilor unele n-au ieşit perfect. Paula mi-a trimis doar 4, cele mai reuşite, aşa că vă mulţumiţi cu atât până mi le poate trimite. Am filmat destul de mult şi când  voi primi filmările şi pozele o să le postez aici, să le vedeţi şi voi :)










P.S : R.I.P John Lennon, Darrell Dimebag and Jim Morrison, I hope you found the eternity peace! God bless you all!

duminică, 24 noiembrie 2013

Oamenii şi problema existenţei lor






Ce-i greşit cu lumea? Până acum am tot încercat să găsesc un răspuns la această întrebare, dar unde credeţi că am ajuns? Nicăieri.
Cineva mi-a spus să fac o postare despre prietenii mei actuali... Am stat ceva vreme pe gânduri până să găsesc persoanele potrivite apoi m-am cufundat mai adânc în drama vieţii mele şi m-am gândit câte persoane dintre acelea pe care le numesc prieteni, sunt adevărate? Răspunsul ar fi unul evident... nu spun că n-am prieteni cu care te poţi înţelege, dar în ultima vreme parcă toţi au luat-o razna.
Unele persoane pe faţă sunt drăguţe şi vai, ce bune prietene suntem şi pe la spate nu mai pot respira la ce mult vorbesc despre mine. Eu cosideram, adică, aşa mi se părea normal, ca atunci când cineva îţi atacă un prieten să-i ţii partea, nu să-l ataci (jigneşti) la rândul tău. Mi se pare foarte ciudat că la o persoană, pe care o consideram prietenă, cineva a început să mă jignească -acel cineva de care o să vorbesc puţin mai încolo- iar aceea persoană n-a făcut nimic, decât să-i dea dreptate şi la sfârşit, să-mi atribuie alte adjective foarte drăguţe. Da, e perfect normal ce se întâmplă, n-am nimic, mersi de întrebare.
Deci, acel cineva e C, cel mai supărăcios om din câte am văzut. Persoana respectivă e aşa convinsă că eu sunt de vină cu toate şi că aceasta (persoana) n-a greşit cu nimic. Să vă spun, aşa pe scurt, povestea prin care am încheiat o prietenie: În fiecare sâmbătă, din 2 în 2 săptămâni, se ţine un Metal Night, iar fix în sâmbăta când se ţinea chestia respectivă, m-a chemat C şi A afară. Până la urmă m-am decis să ies puţin cu 
ei înainte să mă văd cu ceilalţi. Trece vremea, iar la un moment dat li s-a făcut foame aşa că am mers cu ei să-şi cumpere de mâncare, între timp venise şi R. I-am întrebat tot drumul până la ce magazin mă duc, dar ei n-au vrut să-mi spună aşa că m-am oprit din drum iar ei au tot continuat să meargă fără mine. Poate n-am procedat corect, dar decât să mă ducă undeva unde eu n-am habar mai bine mă opresc să-i aştept. Ei îmi tot spuneau 'hai că nu-i departe, nu mai avem mult', iar când am rămas singură i-am aşteptat 20-30 de minute-n frig, seara, iar când i-am sunat nici măcar n-au avut bunul simţ să-mi răspundă. Am cedat între timp şi m-am întors înapoi în Red, unde mă aşteptau alţi prieteni. Am stat cu ei apoi am primit un telefon de la cei doi cu 'pe unde eşti? da ne-ai aşteptat? da nu cobor să ne vezi?'. Mai aveau tupeul şi să mă sune după ce că nu mi-au răspuns şi m-au lăsat singură. Le-am zis un simplu nu -adică, ei aşa mi-au zis că le-am zis dar eu nu-mi aduc aminte. Apoi, ce să vezi? A doua zi mă întâlnesc cu C şi trec pe lângă el fără să-l salut. Surpriza mare e că drăguţul meu prieten, despre care vă vorbesc, a încpeut să mă jignească în toate felurile pentru că nu l-am salutat. Numai mie mi se pare anormal? Eu n-am voie să mă supăr pe ei că m-au adus mai sus puţin de unde locuiesc, seara, în frig, şi m-au lăsat să-i aştept juma' de oră ca proastă fără măcar să mai vină sau să-mi răspundă la telefon. Tot eu-s aia nesimţită şi în preajma căriea trebuie să te porţi cu precauţie, să nu superi regina.
Povestea e mai lungă, dar nu m-am putut rezuma la mai puţin... Nu ştiu ce înţelegeţi voi, dar eu una m-am săturat de tot şi toate. Am crezut că băieţii nu-s ca fetele, supărăcioase şi bârfitoare, dar văd că mai există şi excepţii...